Definiție pentru SFÂNT în română:

SFÂNT

substantiv feminin

  • 1

    articol Dumnezeu.

  • 2

    Persoană recunoscută ca un exemplu desăvârşit al vieţii creştine şi consacrată ca atare, după moarte, de către Biserică.

    1. 2.1 Om care duce o viaţă curată şi cucernică.

  • 3

    pl. art (În credinţele populare) Iele.

  • 4

    plural Mucenici (2).

Origine

Din sl. sventŭ.

Definiție pentru SFÂNT în română:

SFÂNT

adjectiv

  • 1

    Epitet dat divinităţii.

    1. 1.1 Epitet dat celor sanctificaţi de Biserică.

    2. 1.2 Care duce o viaţă curată şi cucernică.

  • 2

    Care ţine de divinitate, de religie, de cultul divin; care este considerat ca posedând harul divin.

  • 3

    Care constituie un obiect de cult, de veneraţie; care se cuvine cinstit, slăvit, venerat.

  • 4

    Epitet dat unor elemente ale naturii.

    • ‘Sfântul Soare’
    1. 4.1 Epitet dat zilelor săptămânii.

  • 5

    Desăvârşit, perfect, infailibil.

    • ‘Ce-am vorbit e sfânt’
    1. 5.1 (Substantivat, urmat de un substantiv introdus prin prep. „de” şi exprimând ideea de superlativ) Straşnic, zdravăn.

      • ‘O sfântă de bătaie’

Origine

Din sl. sventŭ.

Definiție pentru SFANŢ în română:

SFANŢ

substantiv masculin

  • 1

    Veche monedă austriacă de argint având valoarea de aproximativ doi lei, care a circulat şi în Ţările Române la începutul sec. XIX; sorocovăţ; p. gener. monedă măruntă, ban, para.

Origine

Din germ. Zwanzig[er].

Utilizare

Var.: (înv.) sfánţih s.m.

Definiție pentru ŞFANŢ în română:

ŞFANŢ

substantiv neutru