Definiție pentru SIGURÁNŢĂ în română:

SIGURÁNŢĂ

substantiv feminin

  • 1

    Lipsă de primejdie; sentiment de linişte şi încredere pe care îl dă cuiva faptul de a se şti la adăpost de orice pericol; securitate.

  • 2

    Lipsă de îndoială, convingere neclintită, încredere nestrămutată; certitudine.

    1. 2.1 Fermitate, precizie. Pricepere, îndemânare.

  • 3

    Dispozitiv la armele de foc, care împiedică descărcarea accidentală a armei.

    1. 3.1 Organ de maşină, aparat sau dispozitiv care protejează un material sau un sistem tehnic împotriva efectelor dăunătoare provocate de acţiuni interioare sau exterioare.

    2. 3.2 Dispozitiv care întrerupe automat un circuit electric la trecerea unui curent electric prea intens.

    3. 3.3 Dispozitiv care se introduce în broasca unei uşi, pentru ca uşa să nu poată fi deschisă cu o cheie falsă.

  • 4

    (În trecut) Organ de stat cu atribuţii de a apăra ordinea şi liniştea publică.

Origine

Sigur + suf. -anţă.

Utilizare

Var.: (înv.) siguránţie s.f.