Definiție pentru SOLITÁR în română:

SOLITÁR

  • 1

    Care se găseşe singur; izolat, singuratic.

    1. 1.1 Pustiu, neumblat.

    2. 1.2Despre fiinţe; adesea substantivat Care trăieşte sau căruia îi place să trăiască singur, izolat, departe de societate.

  • 2

    Diamant mare montat singur la o bijuterie (sau ieşind în evidenţă într-o montură dintr-un grup de pietre mai mici).

Origine

Din fr. solitaire, lat. solitarius.