Definiție pentru SPURCÁ în română:

SPURCÁ

verb

  • 1

    tranzitiv şi reflexiv A (se) murdări, a (se) mânji.

    1. 1.1reflexiv A-şi evacua excrementele sau urina.

    2. 1.2figurat tranzitiv A pângări, a profana, a necinsti.

    3. 1.3figurat tranzitiv A înjura.

  • 2

    tranzitiv A atinge o mâncare sau un vas de gătit de ceva murdar, scârbos sau oprit de biserică.

  • 3

    reflexiv (În practicile religioase creştine) A mânca de dulce în timpul postului.

    1. 3.1figurat A se deprinde la ceva rău (sau prea bun), la ceva care nu este îngăduit. A se dedulci.

Origine

Lat. spurcare.