Definiție pentru STA în română:

STA

verb intranzitiv

  • 1

    (Despre oameni şi animale) A se opri din mers, a rămâne pe loc; a se întrerupe dintr-o acţiune, dintr-o mişcare, dintr-o activitate etc.; (despre aparate, mecanisme, dispozitive) a se opri din funcţionare, a nu mai merge; p. ext. a se defecta.

    1. 1.1La imperativ, având şi valoare de interj. Opreşte! aşteaptă!

    2. 1.2 A conteni, a înceta, a se opri.

  • 2

    A rămâne nemişcat într-un loc, a nu pleca, a nu se îndepărta de undeva; (despre vehicule) a staţiona.

  • 3

    A rămâne într-un serviciu, într-o slujbă, într-o ocupaţie.

  • 4

    A rămâne, a petrece un timp undeva sau cu cineva; a poposi; a întârzia, a zăbovi.

  • 5

    A se afla, a se găsi, a fi într-un anumit loc.

  • 6

    A trăi, a vieţui; a locui.

  • 7

    A fi, a exista, a se afla.

    1. 7.1învechit A avea loc, a se petrece.

  • 8

    A continua să fie; a dăinui, a se menţine.

  • 9

    A avea o anumită poziţie sau atitudine, a se ţine, a se aşeza sau a fi aşezat într-un anumit fel.

    1. 9.1figurat învechit A se ţine tare pe poziţie, a nu da înapoi.

  • 10

    A se îndeletnici, a se ocupa cu...; a lucra la...; a avea grijă de....

  • 11

    A fi fixat, prins în ceva sau de ceva, a atârna de ceva.

    1. 11.1figurat A consta.

    2. 11.2învechit A fi format din...

    3. 11.3 A se limita, a se reduce la...

  • 12

    A pluti la suprafaţa unui lichid.

  • 13

    (Despre situaţii, treburi etc.) A fi într-un anumit fel, a se prezenta, a merge (bine sau rău), a se desfăşura.

  • 14

    • ‘Stau şi-mi aduc aminte’

  • 15

    (Urmat de o propoziţie secundară construită cu conjunctivul) A fi pe punctul de a..., a fi gata să....

    • ‘Stă să înceapă ploaia’

Origine

Lat. stare.