Definițiile principale ale STAND în Română

: STAND1ŞTAND2

STAND1

substantiv neutru

  • 1

    Spaţiu amenajat cu vitrine, mese, panouri etc. pentru aranjarea, într-o expoziţie, într-un magazin etc., a obiectelor care trebuie expuse.

  • 2

    Loc special utilat pentru controlul şi încercarea maşinilor noi, ieşite de la montaj.

  • 3

    Loc de tragere special amenajat pentru întrecerile de tir.

Origine

Din fr. stand, germ. Stand. Cf. engl. stand.

Utilizare

Var.: ştand s.n.

Definițiile principale ale STAND în Română

: STAND1ŞTAND2

ŞTAND2

substantiv neutru