Definiție pentru STĂRUÍNŢĂ în română:

STĂRUÍNŢĂ

substantiv feminin

  • 1

    Faptul de a stărui (1); rugăminte, cerere repetată şi insistentă; insistenţă, stăruire, stăruială.

  • 2

    Perseverenţă, tenacitate (într-o acţiune, într-un sentiment etc.).

    1. 2.1 Silinţă, străduinţă într-o acţiune.

Origine

Stărui + suf. -inţă.