Definiție pentru STÍCLĂ în română:

STÍCLĂ

substantiv feminin

  • 1

    Substanţă solidă, amorfă, transparentă, translucidă sau opacă, dură, cu un luciu particular, lipsită de flexibilitate, casantă, rău conducătoare de căldură şi de electricitate, formată dintr-un amestec de silicaţi şi obţinută prin topire.

    1. 1.1 Material asemănător cu sticla (I)

  • 2

    Obiect sau piesă componentă a unui obiect, făcute din sticlă (I).

    1. 2.1depreciativ Monoclu.

    2. 2.2prin specializare Vas înalt (de formă cilindrică), cu gât îngust, făcut din sticlă (I) care serveşte la păstrarea lichidelor. prin specializare Cantitatea de lichid conţinută de acest vas.

    3. 2.3 Placă subţire de sticlă (I) cu care se închide cadrul ferestrelor, al unor uşi, cu care se acoperă tablourile etc. Geam.

Origine

Din sl. stĭklo.

Utilizare

plural sticle Var.: (înv. şi reg.) stéclă s.f.