Definiție pentru STOR în română:

STOR

substantiv neutru

  • 1

    Perdea de ţesătură, de împletitură sau din stinghii subţiri, orizontale, paralele şi mobile, care se poate lăsa şi ridica cu ajutorul unui resort ori cu o sfoară trecută prin verigi, montată la ferestre pentru a feri interiorul unei încăperi de razele Soarelui.

Origine

Din fr. store.