Definiție pentru STRĂLUCÍRE în română:

STRĂLUCÍRE

substantiv feminin

  • 1

    Acţiunea de a străluci şi rezultatul ei; intensitatea unei lumini vii.

    1. 1.1 Lumină vie reflectată. Scânteiere, sclipire. Spec. iluminare produsă de un astru.

    2. 1.2Fizică
      Mărime care caracterizează un izvor de lumină, egală cu raportul dintre intensitatea luminoasă a izvorului şi proiecţia ariei sale pe direcţia de observaţie.

  • 2

    figurat Fast, splendoare, frumuseţe.

    1. 2.1 Mărire, glorie.

Origine

V. străluci