Definiție pentru STRĂLUCITÓR în română:

STRĂLUCITÓR

adjectiv

  • 1

    Care străluceşte, care împrăştie lumină; strălucit, lucitor.

  • 2

    (Despre ochi, privire, faţă) Plin de strălucire, expresiv, luminos.

    1. 2.1 Viu, violent.

  • 3

    figurat Fastuos, splendid.

Origine

Străluci + suf. -tor.