Definiție pentru STRĂMUTÁ în română:

STRĂMUTÁ

verb

  • 1

    reflexiv şi tranzitiv A (se) muta în alt loc, în altă parte; a(-şi) schimba locul, sediul, locuinţa.

    1. 1.1Științe Juridice
      A dispune o strămutare.

  • 2

    tranzitiv (învechit) A-şi schimba gândurile, hotărârile, sentimentele; a reveni.

  • 3

    tranzitiv A preface, a transforma.

Origine

Din Lat. * extramutare (= transmutare).