Definiție pentru STRECURÁ în română:

verb

• 1

  tranzitiv A trece un lichid printr-o strecurătoare, printr-o sită, printr-o ţesătură pentru a-l separa de părticelele solide sau de corpuri străine şi pentru a-l limpezi, a-l face omogen.

• 2

  reflexiv (Despre lichide) A curge (câte puţin) printr-o crăpătură, printr-un loc îngust; a picura, a se prelinge.

• 3

  reflexiv şi tranzitiv A pătrunde sau a face să pătrundă printr-un desiş, printr-un loc strâmt, greu accesibil.

• 4

  reflexiv A intra, a ieşi sau a se deplasa, a trece pe furiş, fără să facă zgomot şi fără să fie observat; a se furişa.

  1. 4.1tranzitiv A aşeza undeva un lucru ori a introduce undeva pe cineva sau ceva cu mişcări uşoare, pe nesimţite.

  2. 4.2figurat tranzitiv A spune cuiva ceva în mod discret sau în treacăt.

• 5

  reflexiv A se infiltra în mijlocul unui grup (omogen) de oameni, având grijă să nu fie observat.

• 6

  reflexiv A trece pe rând şi pe nesimţite, a se perinda.

• 7

  figurat (despre unităţi de timp) a trece, a se scurge.