Definiție pentru STRÓNŢIU în română:

STRÓNŢIU

substantiv neutru

  • 1

    Element chimic, metal alb-argintiu, maleabil şi ductil, asemănător cu calciul, ale cărui săruri sunt folosite în pirotehnie, în fizica nucleară şi în medicină.

Origine

Din fr. strontium, germ. Strontium.