Definiție pentru SUBIÉCT în română:

SUBIÉCT

substantiv neutru

  • 1

    Totalitatea acţiunilor, evenimentelor (prezentate într-o anumită succesiune) care alcătuiesc conţinutul unei opere literare, cinematografice etc..

    1. 1.1 Chestiune, temă despre care vorbeşte sau scrie cineva.

    2. 1.2 Cauză, pricină, motiv.

  • 2

    Lingvistică
    Partea principală a propoziţiei care arată cine săvârşeşte acţiunea exprimată de predicatul verbal la diateza activă sau reflexivă, cine suferă acţiunea când predicatul verbal este la diateza pasivă sau cui i se atribuie o însuşire ori o caracteristică exprimată de numele predicativ în cazul predicatului nominal.

  • 3

    Logică
    Termen al unor judecăţi, reprezentând noţiunea ce desemnează obiectul gândirii despre care se afirmă sau se neagă însuşirea exprimată de predicatul logic.

  • 4

    Fiinţă aflată sub observaţie, supusă anchetei, experimentului etc.; individ care prezintă anumite caracteristici.

Origine

Din lat. subjectum (cu unele sensuri după fr. sujet).