Definiție pentru SÚFLET în română:

SÚFLET

substantiv neutruPlural suflete

  • 1

    Totalitatea proceselor afective, intelectuale şi voliţionale ale omului; psihic.

    1. 1.1 Trăsătură de caracter (bună sau rea) P. ext. caracter.

    2. 1.2 Persoană considerată din punct de vedere al trăsăturilor de caracter.

      • ‘Era un suflet mare, care înţelegea lumea’

    3. 1.3 Omenie, bunătate, milă.

      • ‘Om fără suflet’

    4. 1.4 Curaj, temeritate, îndrăzneală.

      • ‘A prinde suflet’

  • 2

    Factor, element esenţial al unui lucru, al unei acţiuni etc..

  • 3

    Filosofie Christianity
    Substanţă spirituală de sine stătătoare, independentă de corp, care dă omului viaţă, individualitate şi personalitate şi care este de origine divină şi cu esenţă veşnică.

  • 4

    Viaţă.

    • ‘A avea şapte suflete’
    1. 4.1 Inimă.

  • 5

    Persoană, ins, om; p. gener. orice fiinţă.

    1. 5.1 Locuitor.

      • ‘Oraş de un milion de suflete’

  • 6

    familiar Suflare, suflu, respiraţie.

    • ‘Pe nări el scoate suflet puternic’

Origine

Din Lat. * suflitus (< suflare).