Definiție pentru SUNĂTOÁRE în română:

SUNĂTOÁRE

substantiv feminin

  • 1

    Nume dat mai multor plante erbacee din familii diferite.

    1. 1.1 Plantă cu miros neplăcut din familia compozeelor, cu tulpina şi frunzele acoperite cu peri moi, cu flori galbene şi cu miros neplăcut (Crepis foetida)

    2. 1.2 Pojarniţă.

    3. 1.3 Măselariţă.

    4. 1.4 Suliţică.

Origine

Lat. [herba] *sanatoria (după sunător).