Definiție pentru SUPÍN în română:

SUPÍN

substantiv neutru

  • 1

    Mod nepersonal al unui verb, precedat în mod obligatoriu de una dintre prepoziţiile „de”, „la” etc., având aceeaşi formă ca participiul trecut, de care se deosebeşte prin acea că nu este variabil.

Origine

Din lat. supinum, fr. supin.