Definiție pentru SUPLETÍV în română:

SUPLETÍV

adjectiv

  • 1

    (Despre forme gramaticale) Care completează, care întregeşte ansamblul formelor flexionare ale unui cuvânt.

  • 2

    (Despre o normă legală) Care se aplică în măsura în care părţile nu stabilesc altfel prin actele juridice pe care le încheie; facultativ.

Origine

Din fr. supplétif.