Definiție pentru SURPRÍNDE în română:

verb tranzitiv

• 1

  A prinde pe cineva pe neaşteptate asupra unui fapt.

  1. 1.1 A găsi pe cineva nepregătit, neprevenit, a da peste cineva, a-l lua prin surprindere.

• 2

  A mira, a uimi, a ului.

• 3

  A băga de seamă, a observa (pe furiş), a sesiza; a remarca; a descoperi în mod brusc.