Definiție pentru SUS în română:

SUS

adverb

  • 1

    Într-un loc mai ridicat sau mai înalt (decât altul); la înălţime; deasupra.

    1. 1.1 În camerele din partea superioară a unei case, la etaj.

    2. 1.2 Deasupra orizontului, pe cer.

    3. 1.3 Departe (în înălţime)

  • 2

    figurat Într-o poziţie socială superioară; într-un rang înalt.

  • 3

    Înspre un loc sau un punct mai ridicat; în direcţie verticală, în înălţime; în aer, în spaţiu, în văzduh.

    1. 3.1 Strigăt de comandă echivalent cu „ridică-te!”, „ridicaţi-vă!” P. ext. strigăt de încurajare, de aprobare, de simpatie.

  • 4

    Peste, mai mult de....

  • 5

    (La comparativ, indică o pagină, un capitol, un alineat într-un text) În cele precedente, în cele spuse sau arătate mai înainte, înapoi cu câteva pagini sau cu câteva rânduri.

  • 6

    În registrul acut, înalt, ridicat al vocii sau al unui instrument.

  • 7

    termen bisericesc
    Într-un loc consacrat ca lăcaş al lui Dumnezeu; în cer.

Origine

Lat. susum (= sursum)