Definiție pentru TABIÉT în română:

TABIÉT

substantiv neutruPlural tabieturi

  • 1

    Plăcere, gust pe care cineva şi-l satisface cu regularitate, cu meticulozitate; obişnuinţă; p. ext. manie.

    1. 1.1 Viaţă confortabilă, comoditate.

Origine

Din tc.tabīat.

Pronunție

TABIÉT

/-bi-et/