Definiție pentru TABÚ în română:

TABÚ

substantiv neutru

  • 1

    (În societăţile totemice) Interdicţie cu caracter sacru, a cărei încălcare atrage automat sancţiuni severe; interdicţie rituală.

    1. 1.1Lingvistică
      Interdicţie de limbaj care determină înlocuirea unui cuvânt sau cu o perifrază de obicei metaforice.

  • 2

    figurat persoană, lucru despre care nu se discută.

Origine

Din fr. tabou.