Definiție pentru TABURÉT în română:

TABURÉT

substantiv neutru

  • 1

    Scăunel rotund sau pătrat, fără spătar.

    1. 1.1prin specializare Scăunel fără spătar, prevăzut cu un dispozitiv de înălţare şi de coborâre, pe care stă cineva când cântă la pian.

  • 2

    1. 2.1prin specializare Scăunel foarte scund, pe care îşi poate ţine picioarele o persoană care stă pe scaun.

Origine

Din fr. tabouret.