Definiție pentru TĂCEÁ în română:

TĂCEÁ

verb intranzitiv

  • 1

    A nu vorbi nimic, a se abţine să vorbească.

    1. 1.1figurat (Despre elementele naturii şi despre lucruri personificate) A sta în nemişcare, a nu se face auzit.

  • 2

    A înceta să vorbească, să plângă, a se întrerupe din vorbă; a amuţi.

  • 3

    A nu răspunde, a nu riposta.

  • 4

    A tăinui, a ascunde; a fi discret.

    1. 4.1 A nu-şi exprima făţiş părerea.

Origine

Lat. tacere.