Definiție pentru TĂMÂNJÉR în română:

TĂMÂNJÉR

substantiv neutruPlural tămânjere

dialect
  • 1

    dialect Unealtă ciobănească în formă de lopăţică sau de băţ ramificat la un capăt, cu care se amestecă zerul în căldare când se fierbe pentru a se face urdă.

Origine

Et. nec.