Definiție pentru ŢAMBÁL în română:

ŢAMBÁL

substantiv neutruPlural ţambale

  • 1

    Instrument muzical popular de percuţie, alcătuit dintr-o cutie de rezonanţă de formă trapezoidală, aşezată orizontal (pe picioare), prevăzută cu coarde de metal care sunt lovite cu două ciocănele speciale.

Origine

Din germ.Zimbel, lat.cymbalum.

Utilizare

— Var.: ţimbál s.n., ţimbálă s.f.