Definiție pentru ŢAMBÁL în română:

ŢAMBÁL

substantiv neutru

  • 1

    Instrument muzical popular de percuţie, alcătuit dintr-o cutie de rezonanţă de formă trapezoidală, aşezată orizontal (pe picioare), prevăzută cu coarde de metal care sunt lovite cu două ciocănele speciale.

Origine

Din germ. Zimbel, lat. cymbalum.

Utilizare

— Var.: ţimbál s.n., ţimbálă s.f.