Definiție pentru TAMBÚR în română:

TAMBÚR

  • 1

    Piesă în formă de cilindru gol, fixă sau mobilă în jurul unui ax, făcută din metal, din lemn etc., cu diverse utilizări în tehnică; tobă.

  • 2

    Porţiune de prismă poligonală goală sau de cilindru gol, interpusă între o cupolă şi arcurile sau zidurile care limitează un spaţiu boltit.

    1. 2.1 Spaţiu amenajat la intrarea într-o clădire, cu o uşă pivotantă, pentru a proteja interiorul de aerul din exterior şi a împiedica formarea curenţilor de aer în timpul deschiderii uşilor.

  • 3

    (Ieşit din uz) Toboşar.

Origine

Din fr. tambour.