Definiție pentru TÂRÎ́ în română:

TÂRÎ́

verb

  • 1

    tranzitiv A mişca un lucru (greu) dintr-un loc în altul, trăgându-l pe jos; a trage după sine cu sila un om, un animal.

    1. 1.1 A lua, a purta, a duce cu sine.

    2. 1.2figurat A îndemna, a împinge spre ceva (reprobabil) A antrena.

  • 2

    reflexiv A merge, a înainta cu greu atingând pământul cu genunchii, cu coatele, cu burta; (despre animale) a înainta prin mişcări specifice, cu trupul lipit de pământ.

    1. 2.1 A merge încet, a înainta cu greu, abia mişcându-şi picioarele.

  • 3

    reflexiv (Despre obiecte care atârnă) A atinge pământul cu partea de jos, a se freca de pământ.

Origine

Din sl. trĕti.