Definiție pentru TAVÁN în română:

TAVÁN

substantiv neutru

  • 1

    Suprafaţa interioară a planşeului superior dintr-o încăpere; plafon.

    1. 1.1 Partea superioară a unei excavaţii miniere.

  • 2

    regional Scândură de brad, lungă şi subţire, folosită la construirea podului casei.

  • 3

    regional Fiecare dintre cele două extremităţi ale unei corăbii, unde dorm corăbierii.

Origine

Din tc. tavan.