Definiție pentru TELEFÓN în română:

TELEFÓN

substantiv neutru

  • 1

    Telecomunicaţie în care se realizează convorbiri la distanţă prin mijlocirea undelor electromagnetice propagate de-a lungul unor fire; ansamblul instalaţiilor necesare pentru acest scop.

  • 2

    Aparat prevăzut cu un transmiţător şi un receptor şi care, legat de o instalaţie telefonică centrală, permite convorbiri la distanţă.

    1. 2.1 Chemare telefonică.

    2. 2.2 Numărul pe care îl poartă telefonul (2) unui abonat.

Origine

Din fr. téléphone.