Definiție pentru TEMPERAMÉNT în română:

TEMPERAMÉNT

substantiv neutru

  • 1

    Ansamblul trăsăturilor fiziologice şi nervoase care condiţionează capacitatea de lucru, echilibrul şi stăpânirea de sine a unei persoane; fire.

    1. 1.1 Energie vitală, avânt, elan, impetuozitate. Vioiciune.

Origine

Din fr. tempérament, lat. temperamentum.