Definiție pentru TEOCRAŢÍE în română:

TEOCRAŢÍE

substantiv feminin

  • 1

    Formă de guvernământ caracteristică lumii antice şi Americii precolumbiene, în care şeful statului, fiind şi şeful Bisericii, avea întreaga putere, considerată de origine divină, iar preoţimea deţinea şi puterea laică; stat cu o astfel de formă de guvernământ.

Origine

Din fr. théocratie.