Definiție pentru TÉRMEN în română:

TÉRMEN

  • 1

    figurat Dată fixă la care, potrivit unei învoieli, unei decizii sau unei dispoziţii prealabile, se execută o obligaţie (bănească) sau se realizează ceva; soroc.

    1. 1.1 Condiţie, clauză într-un tratat, într-un acord.

  • 2

    Interval de timp, stabilit dinainte, în limita căruia trebuie să se înfăptuiască sau să se întâmple ceva.

  • 3

    învechit Limită, hotar, sfârşit.

  • 4

    Cuvânt; expresie.

  • 5

    Matematică
    Fiecare dintre monoamele unui polinom; fiecare dintre numerele care alcătuiesc o progresie sau un raport.

  • 6

    Fiecare dintre cuvintele sau grupurile de cuvinte care au o accepţie specifică unui anumit domeniu de activitate.

Origine

Din lat. termen, -inis (cu unele sensuri după fr. terme).