Definiție pentru TÍGVĂ în română:

TÍGVĂ

substantiv feminin

  • 1

    Craniu, ţeastă; p. ext. ins, individ.

  • 2

    depreciativ cap.

  • 3

    Plantă erbacee agăţătoare sau târâtoare din familia cucurbitaceelor, cu flori mari, albe, cu fructe mari de forme variate, de obicei bombate, care la maturitate devin lemnoase şi gălbui; tâlv (Lagenaria vulgaris); p. restr. fructul acestei plante.

    1. 3.1 Vas făcut din fructul uscat de tigvă (2)

Origine

Din bg., sb. tikva.

Utilizare

Var.: (reg.) tívgă s.f.