Definiție pentru ŢINTUÍ în română:

ŢINTUÍ

verb tranzitiv

  • 1

    A prinde, a înţepeni, a fixa, a bate ceva cu cuie, cu ţinte; a pironi.

    1. 1.1 A înfige, a bate cuie sau ţinte.

    2. 1.2figurat A obliga pe cineva să stea nemişcat, imobilizat.

  • 2

    A împodobi cu ţinte.

Origine

Ţintă + suf. -ui.