Definiție pentru ŢINTUÍT în română:

ŢINTUÍT

adjectivFeminine -Ă, Plural ţintuiţi, Feminine and Plural -te

  • 1

    Bătut, prins în cuie sau în ţinte; (despre încălţăminte) cu ţinte pe talpă.

    1. 1.1figurat Nemişcat, înţepenit, pironit (din cauza unei stări sufleteşti sau a unei emoţii puternice)

  • 2

    Împodobit cu ţinte, ţintat; p. ext. împodobit cu pietre scumpe.

Origine

V. ţintui