Definiție pentru TÓPLIŢĂ în română:

TÓPLIŢĂ

substantiv feminin

  • 1

    regional Izvor, pârâiaş cu apă caldă; ochi de apă caldă care nu îngheaţă iarna.

  • 2

    Braţ izolat, mort al unui râu; apă stătătoare, băltoacă.

  • 3

    Loc special amenajat într-o topliţă (1, 2) pentru puieţii de salmonide din incubatoare, în vederea acomodării înainte de trecerea lor în apele curgătoare.

Origine

Din sl. toplica.