Definiție pentru TOPÚZ în română:

TOPÚZ

substantiv neutru

  • 1

    (În Evul Mediu în Ţara Românească şi în Moldova) Sceptru, de forma unui buzdugan bătut cu nestemate şi care constituia unul dintre însemnele puterii domneşti.

    1. 1.1 Măciucă scurtă conferită de domn marilor demnitari. P. gener. buzdugan.

Origine

Din tc. topuz.