Definiție pentru TRÂNTÍ în română:

TRÂNTÍ

verb

  • 1

    tranzitiv A arunca (cu putere) izbind de ceva, a azvârli un obiect, o povară etc..

    1. 1.1 A culca la pământ, a doborî.

    2. 1.2 A arunca pe călăreţ din şa, a da jos.

    3. 1.3figurat, familiar A respinge un candidat la examen, a nu-l promova, a face să cadă.

    4. 1.4 A face să se izbească cu putere o uşă, o poartă etc.

  • 2

    reflexiv A se aşeza brusc pe ceva, lăsându-se cu toată greutatea corpului.

  • 3

    tranzitiv A-şi pune la repezeală pe sine un obiect de podoabă sau de îmbrăcăminte; a se îmbrăca în grabă, sumar, neglijent.

  • 4

    reflexiv reciproc A se lua la trântă, a se lupta corp la corp.

  • 5

    figurat, familiar tranzitiv A face, a produce (cu energie, repede, în grabă).

    1. 5.1 A spune ceva nepotrivit, nelalocul lui.

Origine

Cf. bg. tărtja.