Definiție pentru TRIB în română:

TRIB

substantiv neutru

  • 1

    Formă de organizare economică şi social-politică primitivă, constând dintr-o grupare de mai multe ginţi sau de familii înrudite, care au limbă şi credinţe comune, locuiesc acelaşi teritoriu şi se supun autorităţii unui şef ales.

Origine

Din lat. tribus.