Definiție pentru TRIUMFĂTÓR în română:

TRIUMFĂTÓR

adjectivFeminine -OÁRE, Plural triumfători, Feminine and Plural -oare

  • 1

    Care triumfă; biruitor, învingător, victorios.

    1. 1.1figurat Care exprimă mândrie în succesul obţinut, care arată mulţumirea de a fi biruitor.

Origine

Din fr.triomphateur, lat.triumphator, -oris.

Pronunție

TRIUMFĂTÓR

/tri-um-/