Definiție pentru TRUBADÚR în română:

TRUBADÚR

substantiv masculin

  • 1

    Nume dat poeţilor medievali (sec. XI–XIII) ale căror versuri, compuse în vechea franceză de sud şi recitate cu un acompaniament muzical specific, aveau de obicei un caracter erotic sau pastoral; p. gener. poet-cântăreţ care călătorea din loc în loc..

Origine

Din fr. troubadour.