Definiție pentru TULBURĂTÓR în română:

TULBURĂTÓR

adjectiv

  • 1

    Adesea substantivat Care tulbură; spec. care nelinişteşte, emoţionează, dă prilej de meditaţie.

Origine

Tulbura + suf. -ător.

Utilizare

Var.: turburătór, -oáre adj.