Definiție pentru UCENÍC în română:

UCENÍC

substantiv neutru şi masculin

  • 1

    Persoană (tânără) care învaţă o meserie urmând o şcoală profesională ori care se obligă să urmeze cursurile de formare profesională şi să muncească în subordinea unui angajator, cu care a încheiat un contract de ucenicie la locul de muncă.

  • 2

    Adept şi continuator al unui savant, al unui filosof, al unui artist; p. ext. începător într-o activitate; discipol, elev.

Origine

Din sl. učenikŭ.