Definiție pentru UCENICÍE în română:

UCENICÍE

substantiv feminin

  • 1

    Faptul de a lucra ca ucenic; starea, calitatea, ocupaţia de ucenic; timpul petrecut de cineva ca ucenic.

    1. 1.1P. gener. Formare, instruire a cuiva într-un anumit domeniu.

Origine

Ucenic + suf. -ie.