Definiție pentru UITÁ în română:

UITÁ

verbuit

  • 1

    tranzitiv şi intranzitiv A pierde din memorie (momentan sau pentru totdeauna), a nu-şi (mai) aduce aminte, a nu (mai) ţine minte.

  • 2

    tranzitiv şi intranzitiv A înceta să se mai preocupe, să se mai gândească la cineva sau la ceva, a deveni indiferent faţă de o persoană sau de un obiect (drag); a se dezinteresa.

    1. 2.1tranzitiv şi intranzitiv A scăpa din vedere, a omite. tranzitiv şi intranzitiv A nu ţine seamă de…

  • 3

    tranzitiv A se comporta ca şi cum a încetat să se gândească la ceva, a trece sub tăcere, a nu da urmare.

  • 4

    tranzitiv A lăsa undeva (din nebăgare de seamă) ceva sau pe cineva care trebuia luat; a nu lua cu sine.

  • 5

    reflexiv A-şi îndrepta privirea spre cineva sau ceva pentru a vedea, a cerceta, a observa; a privi.

    1. 5.1reflexiv (La imperativ, cu valoare de interjecţie, în forma uite) Iată! iacă! vezi!

    2. 5.2reflexiv A băga de seamă, a avea în vedere, a da atenţie. reflexiv A lua în considerare.

Origine

Din Lat. * oblitare (<oblitus).