Definiție pentru UITÁ în română:

verb

• 1

  tranzitiv şi intranzitiv A pierde din memorie (momentan sau pentru totdeauna), a nu-şi (mai) aduce aminte, a nu (mai) ţine minte.

• 2

  tranzitiv şi intranzitiv A înceta să se mai preocupe, să se mai gândească la cineva sau la ceva, a deveni indiferent faţă de o persoană sau de un obiect (drag); a se dezinteresa.

  1. 2.1 A scăpa din vedere, a omite. A nu ţine seamă de...

• 3

  tranzitiv A se comporta ca şi cum a încetat să se gândească la ceva, a trece sub tăcere, a nu da urmare.

• 4

  tranzitiv A lăsa undeva (din nebăgare de seamă) ceva sau pe cineva care trebuia luat; a nu lua cu sine.

• 5

  reflexiv A-şi îndrepta privirea spre cineva sau ceva pentru a vedea, a cerceta, a observa; a privi.

  1. 5.1 (La imperativ, cu valoare de interjecţie, în forma uite) Iată! iacă! vezi!

  2. 5.2 A băga de seamă, a avea în vedere, a da atenţie. A lua în considerare.