Definiție pentru UITÁ în română:
UITÁ
verbuit
- 1
tranzitiv şi intranzitiv A pierde din memorie (momentan sau pentru totdeauna), a nu-şi (mai) aduce aminte, a nu (mai) ţine minte.
- 2
tranzitiv şi intranzitiv A înceta să se mai preocupe, să se mai gândească la cineva sau la ceva, a deveni indiferent faţă de o persoană sau de un obiect (drag); a se dezinteresa.
- 2.1tranzitiv şi intranzitiv A scăpa din vedere, a omite. tranzitiv şi intranzitiv A nu ţine seamă de…
- 3
tranzitiv A se comporta ca şi cum a încetat să se gândească la ceva, a trece sub tăcere, a nu da urmare.
- 4
tranzitiv A lăsa undeva (din nebăgare de seamă) ceva sau pe cineva care trebuia luat; a nu lua cu sine.
- 5
reflexiv A-şi îndrepta privirea spre cineva sau ceva pentru a vedea, a cerceta, a observa; a privi.
- 5.1reflexiv (La imperativ, cu valoare de interjecţie, în forma uite) Iată! iacă! vezi!
- 5.2reflexiv A băga de seamă, a avea în vedere, a da atenţie. reflexiv A lua în considerare.
Origine
Din Lat. * oblitare (<oblitus).