Definiție pentru ULTRÁJ în română:

ULTRÁJ

substantiv neutruPlural ultraje

  • 1

    Ofensă, insultă, ameninţare.

    1. 1.1Științe Juridice
      Infracţiune care constă în insultă, calomnie, ameninţare ori alte acte de violenţă ori de vătămare corporală împotriva unui funcţionar aflat în exerciţiul funcţiunii. P. gener. jignire, ofensă (gravă), ameninţare, act de violenţă împotriva cuiva.

Origine

După fr.outrage, it.oltraggio.

Utilizare

Var.: ultrágiu s.n.