Definiție pentru ÚNIC în română:

ÚNIC

adjectiv

  • 1

    Care este unul singur, numai unul în genul, de felul său.

  • 2

    Care nu poate fi asemănat cu nimic (datorită însuşirilor sale excepţionale); excepţional, incomparabil.

Origine

Din lat. unicus, fr. unique.