Definiție pentru URÍC în română:

URÍC

substantiv neutru

  • 1

    (În Evul Mediu, în Moldova şi în Maramureş) Moşie boierească sau mănăstirească care se bucura de privilegiul ereditar de imunitate.

  • 2

    Act de privilegiu acordat unui uric (1); act de proprietate veşnică sau de donaţie acordat cuiva în trecut; p. gener. document, act; hrisov, zapis.

Origine

Din magh. örök.